sâmbătă, 8 octombrie 2011

Sabor intenso para los amantes del cafe

A fost un weekend interesant. Girls days in and out!
Ma bucur ca Xenu vine mai des, ca lucrurile par sa se aseze, ca avem timp sa ne vedem si sa nu luam in serios  lucrurile serioase din vietile noastre. De unde rezulta ca lucrurile astea chiar sunt serioase.
Intre timp am invatat si ce inseamna sa pierzi vremea admitand ca pierzi vremea. Asta dupa atata timp in care pierdeam vremea, zicand ca sunt ocupata. Acum macar pot sa ma bucur cand pierd ceva.
Acum mii de ani, ne intalneam la Xenu in bucatarie, mancam pufuleti cu maioneza si grisine cu salata de vinete si vorbeam despre adevarurile esentiale si profunde ale vietii, in speta despre baieti.
Intre timp, bucataria ei s-a demolat. Azi am mers prima oara in noua bucatarie. In primele 5 minute am avut un sentiment ciudat ca si cum eram unde mai fusesem dar nu mai eram acolo. Noroc ca noi eram acelasi (cu Xenu si R.B.) si mi-am revenit repede mancand niste chipsuri cu zacusca si vorbind despre acelasi adevar esential si profund din trecut. 
Si am baut cafeaua asta, cariea ii vom zice Mezda desi se cheama Mezcla.







luni, 3 octombrie 2011

the little man...desi nu cred ca asa i se zice

Am ras mult in ultima vreme (nu neaparat cu haz), dar n-am mai scris de ceva vreme ceva amuzant cum faceam in anii trecuti cu Xenu. Practic ne intalneam si din fiecare intalnire rezulta un post cute ca sa nu zic revolutionar.
Pana azi cand, dupa ce am anuntat-o ca sunt ragusita, am avut aceasta conversatie:

eu: ragusita
xenu: deci nu ai scapat
eu: sunt sensibila la gat
xenu: ii spui asta uneia care a fost operata de 3 ori in gat
eu: ti-ai schimbat omusorul cu unul gay?
xenu: omusorul meu era gay oricum. cant ca o diva
eu: gratie lui?
xenu: evident
eu: ia sa ma uit in oglinda sa vad daca omusorul meu este o fetita cu codite sau una cu rochie Stella McCartney.

M-am uitat. Omusoara mea nu este gay, dar poarta o rochie Tom Ford.



sâmbătă, 1 octombrie 2011

prezentul se termina aici

E frumos sa fie 2 octombrie si sa poti sta la soare pe o paturica intr-o poienita. Daca te-ar vedea extraterestrii si ar sti ce este aceea o grija, ar zice ca n-ai niciuna.
Nu imi amintesc sa mai fi fost vreodata atat de cald atat de tarziu in toamna. Sau poate ca nu mi-a pasat si de asta nu-mi amintesc. Daca nu s-a mai intamplat de multa vreme, ma intreb de ce tocmai acum. Imi suna a postludiu si, oricat de mult i-as recunoaste importanta, nu pot sa uit totusi ca e partea aia care vine la sfarsit.

duminică, 25 septembrie 2011

marți, 20 septembrie 2011

cfr

Nu poti sa ai pretentia ca scrii bine daca nu iti doresti sa scrii in tren. Scriitorul modern poate face asta inconjurat de lume, de genti pline cu haine, de galeti cu sarmale si covoare persane, biciclete si pungi de la Mc. Din plictiseala, eu scriu in tren si imi imaginez ca scriu bine. Imi imaginez doar ca sa nu ma descurajez si sa ma plictisesc la loc.
De buna seama acum sunt in tren si ma plictisesc. Vorbesc cu Xenu pe messenger despre cum ar fi sa vii ambientata si gorgeous din club si sa il gasesti pe iubitul tau cu mana intr-o galeata de la KFC (cum a vazut ea intr-un film). Eu gasesc ca e funny (e felul meu de a spune ca nu trebuie sa ai asteptari), ea gaseste ca nu e bine deloc si ca el trebuie sa fie cel putin la fel de beat. Dar imbatat singur in casa sau imbatat in club? Daca in club, de ce n-au fost impreuna? Evident, in astfel de cazuri, apar multe intrebari.
Acum ma uit la vecinii de vagon. E un vagon lung, cu scaune pe doua randuri. Unii au avut norocul sa stea pe locurile cu masuta... ca sa manance pe ea. Eu n-am prins loc din asta si scriu cu laptopul in poala. Truda artistului, imi place ideea.
Ma gandesc ca mai am de mers cateva ore. Poate ar fi interesant sa facem o prezentare de moda in vagon. Usile astea cu senzori ar fi cortina in spatele careia as incropi o cabina de proba. Cred ca am gasi undeva si niste muzica de catwalk. Pe tanti asta supraponderala as opri-o de la a mai manca chipsuri in timpul spectacolului. Nasul daca n-ar fi nas ar fi chiar kinky. Nici perdelele de la geam n-ar mai sta la locul lor, poate o pelerina pentru cineva. Nu stiu ce-o fi fost in capul domnului cu plasa albastra cand si-a cumparat borseta aia rosie pe care o poarta la brau sub geaca maro. Nu are ce cauta in show decat daca accepta sa fie spiderman. Unii dorm, un baiat pare venit direct de pe terenul de fotbal. Oare de ce poarta femeile clame de par cu sclipici? Poate vom scrie si un ghid cu sfaturi utile.Poate ar trebui sa postez o fotografie cu noile achizitii: fusata cu ace de siguranta si tricoul cu scrisoarea pentru un oarecare ”darling”. So me!